Dacă cineva mi-ar fi spus în 2019 că voi petrece tot anul 2020 ferindu-mă de boala lui Calache, l-aș fi crezut nebun până prin 2021, poate chiar mai mult.
Lockdowns, poliție cântând imnul pe străzi, declarații cu răspunderi, jucători de airsoft luând cu asalt Capitoliul, noi tulpini de coronavirus (de data asta made in UK), o lansare Cyberpunk 2077 mai tulburătoare ca visele în care îți cad dinții și retro gaming pe hardware autentic. Foarte mult retro gaming pe hardware autentic.
Vedeți voi, ultima nebunie din șirul de mai sus este cea mai nouă activitate pe care Aidan, autorul acestui text, o folosește pentru a rămâne cât de cât vechi-normal în contextul ”noului normal.”
Sincer să fiu, toată schema asta prin care trece omenirea acum mi-a scurtcircuitat sinapsele. Mi-a dat senzația aia de gol în stomac, m-a băgat în cea mai cruntă depresie din 1929 încoace și m-a lăsat șomer. La modul realist, știu că am capacitatea să-mi revin profesional, dar depresia nu vrea să plece momentan nicăieri.
O, nu, depresia stă cuminte în creștetul capului și-mi șoptește în fiecare noapte că poate ar fi bine să adorm pe la 3-4 am și să mă trezesc după câteva ore, odată cu răsăritul.
Și cum singurele lucruri care mă calmează cu adevărat sunt PCB-ul unei plăci de bază și iconița de Diablo, a trebuit să iau măsuri serioase: am construit mașina timpului și m-am întors în cea mai liniștită perioadă gameristică din viața mea.
De fapt, am construit două mașini ale timpului, ambele cu povești frumoase în spate. Băiețeii vor spune ”Dar băi Aidane, de ce să te chinui să asamblezi în 2021 un PC din epoca Windows 98 când poți să emulezi cam orice joc retro și să te simți la fel de bine?” în timp ce bărbații adevărați știu că astea sunt doar baliverne.
Or eu sunt un bărbat adevărat, care a început să emuleze și a sfârșit făcând recapping cu o mână fermă. Toată propoziția sună extrem de dubios.
Mirosul face toți banii
În orice caz, fără glumă, dezbaterea are multe straturi. Corect, aș putea să emulez jocuri DOS în DOSBox. Aș putea apela la dll-uri ca dgVoodoo. Aș putea lăsa GOG.com să facă ce știe mai bine - sau aș putea să retrăiesc senzația unui boot screen Win98 însoțit de vâjâitul ventilatorului de pe GeForce 3 Ti 200. Așa cum vrea Dumnezeu.
Trei sunt motivele pentru care am ajuns practicant al acestui nou hobby tehnic: 1) nostalgia, 2) compatibiliatea și 3) the sheer fucking challenge. Dacă nostalgia unui gamer de 30 de ani este auto-explicativă, compatibilitatea are nevoie de mai multe cuvinte. În esență, indiferent cât de reușită este emularea, rezultatul va fi îmbrăcat în straturi de artificialitate care îi diminuează autenticitatea și calitatea.
O fi la fel să lecturezi Întoarcerea Regelui dintr-o ediție princeps cu cititul pe ecranul unui Kindle? Pun pariu că nu, fiindcă pierzi jumătate din ce înseamna citit plăcut. Hârtia, coperțile, mirosul cărții, sunetul paginii întoarse. Suma părților este mai mare decât întregul.
Același lucru este valabil și în cazul retro gaming-ului. Heretic pe un calculator plin de RGB-uri este o parodie a experienței originale. Știu, cumva chestiile astea fac parte din sfera meta și sunt justificabile pur subiectiv - dar nu sunt lipsite de esența adevărului.
The challenge? Ei bine, prima ”mașină retro” asamblată de când am ajuns un doomer depresiv trebuia să fie bazată pe Windows XP. Am unele dintre cele mai faine amintiri prin perioada 2001-2007, așa că nu am stat pe gânduri atunci când un prieten mi-a donat un Optiplex 755 în stare absolut impecabilă. Nucleul este un Core 2 Duo E6550 susținut de 3GB DDR2, la care am adăugat două HDD-uri de 512GB, sunet Audigy SE 7.1 și singura placă video low profile din stocul personal, nVidia 8400GS.
Din nefericire, Optiplex 755 dispune de un design proprietar DELL, ce nu permite adăugarea unei placi video dual slot x16, așa că superbul Radeon HD 4670 trebuie să rămână la cutie.
8400 era singura opțiune, una care limitează performanța la low-medium în jocuri ca Doom 3 și ultra-low în Crysis. Deci cel mult jocuri lansate în 2007. Iar asta îmi convine, chiar dacă restul mașinii este puțintel anacronic (E6550 a fost lansat de Intel în 2007, spre finalul epocii XP).
IDEle lui Ianuarie
Chiar și așa, compatibilitatea cu Windows XP SP3 este totală, iar jocuri precum The Battle for Middle Earth, Tony Hawk Pro Skater 2, Speedboat Attack, NFS Porsche, Severance sau Carmageddon 2 rulează impecabil, fără să mai fie nevoie de improvizații. Un alt avantaj uriaș este monitorul Acer 4:3 la 75Hz, foarte puține jocuri pre-2010 fiind gândite pentru rezoluții widescreen.
Mașina stă în permanență offline din motive de securitate, dar un HDD extern face transferul de date ușor, iar capacitatea de stocare este mai mult decât suficientă pentru ISO-uri și kituri de instalare arhivate.
Lucrurile s-au complicat cu al doilea proiect, cel bazat pe Windows 98, primul sistem de operare pe care l-am stăpânit cu adevărat, DOS/3.1/Win95 fiind cele în care mi-am ascuțit dinții.
Culmea, după mai mult de 15 ani de pauză, 98 a rămas în continuare OS-ul care nu mai are secrete pentru mine. Problema a fost sistemul hardware, un desktop luat orbește de la un hobo din Brașov (nu glumesc), care odată desfăcut acasă și-a arătat rugina, componentele defecte și un condensator aflat la început de sfârșit.
Pe de altă parte, placa de bază avea un slot AGP, un Pentium 4 funcțional, două DIMM-uri SDRAM totalizând 1GB (!!!), un monitor LCD 1024x768 la 75Hz și o sursă vie. După multă curățenie cu spirt Mona și acetonă, am reușit să îl fac să pară altceva decât gunoi, ca un câine cu râie adoptat de o familie bună.
Un HDD Seagate de 80GB IDE și un CD-ROM Benq - care refuză să scuipe tray-ul fără să fie înțepat cu acul - au ajuns în carcasă, iar placa video PCI de 2MB a fost înlocuită cu minunata GeForce 3 Ti (deși oscilez între aceasta și o Riva TNT2).
Am instalat cu ușurință Windows 98SE OEM (nu necesită boot floppy) și mi-am petrecut o noapte butonând SEGA RALLY 2 și Need For Speed 2 SE fără probleme. Condensatorul puțin umflat de lângă procesor este totuși o bombă cu ceas, așa că urmatorul pas este inlocuirea sursei vechi și un recap, operațiune ușoară cu un letcon și condensatorul potrivit, care se pot cumpăra inclusiv de pe magazinul lui Șora.
Pentru că nu am o placă de sunet PCI compatibilă nativ cu jocurile DOS, a trebuit să folosesc comanda C:\SET pentru a aflat adresele IRQ, configurabile apoi manual. DOOM 2, Duke Nukem 3D și Shadow Warrior s-au auzit în boxele monitorului prin placa AC97 onboard, dar opțiunea la care visez este Yamaha YMF724, în lipsa unui slot ISA pentru SoundBlaster-ul meu.
Go for it!
Pentru Windows 98 și jocurile acelei generații, platforma este arhi-suficientă, chiar overpowered. Noroc cu myabandonware.com, sursa inepuizabilă de titluri glorioase căzute în uitare, numai bune de testat.
Iată prima mea incursiune în lumea retro gaming/hardware, o experiență extraordinară pe care o recomand oricui vrea să salveze o parte din istoria ce ne-a adus astăzi în pragul unor jocuri precum Cyberpunk sau Doom Eternal. Go for it, merită fiecare picătură de sudoare și stres rezultat dupa BSOD!
